PC Adviser

Introducere

Activând pe locul doi, compania AMD este puternic motivată să facă faţă şi chiar să facă lucrurile mai bine. Vorbim aici de reputaţia creată în timp de dezvoltator de tehnologii flexibile, pentru că oferă o uşoară adaptare la tranziţiile tehnologice.

La lansarea Core i7 se ştia că este nevoie de o placă de bază X58 cu interfaţa LGA 1366. Înaintea acestei interfeţe, LGA 775 a fost una excelentă dar a făcut ruperea de Socket-urile 478 şi a însemnat o lungă şi grea luptă de a ţine în frâu factorii cum sunt căldura sistemului sau componentele compatibile.

Un scurt istoric al socket-urilor

Orice s-ar spune despre performanţa suplimentară oferită de Intel, abordarea AMD se concentrează pe funcţionalitate şi flexibilitate a platformelor. AM2+ este cel mai bun exemplu de socket care facilitează upgrade-ul utilizatorilor care deţin o placă de bază cu acest socket, chiar dacă nu beneficiază de suport HyperTransport 3.0.

De reţinut că un procesor cu un consum de 140 W teoretic ar putea funcţiona într-un anumit socket, dar nu permite arhitectura plăcii de bază (cum este de exemplu chipset-ul AMD 780G), iar lansarea unei noi micro-arhitecturi pe o platformă existentă şi care are nevoie de o placă de bază care trebuie să corespundă din punct de vedere al voltajului (exemplu: Intel Conroe).

Acum noul socket AM3 schimbă semnificativ balansul puterii cu noua interfaţă PGA-ZIF. Noile procesoare AM3 includ controller-ele pentru DDR2/DDR3 necesare unei plăci de bază indiferent că este dotată cu socket AM2/AM2+ sau AM3. Totuşi procesoarele AM2/AM2+ nu sunt compatibile cu plăcile de bază cu suport DDR3. Ar fi fost interesant pentru entuziaştii care ar folosi noile procesoare de 45 nm pe plăci de bază depăşite, urmând ca pe viitor să schimbe doar plăcile de bază. De reţinut că procesoarele AM3 au 938 de pini cumparativ cele AM2/AM2+ care au 940 de pini.